Ce simţi când vezi un răsărit de soare? Simţi că ţi-e sufletul la fel de mare Ca astrul ce va lumina pământul Iar gândul tău va lumina cuvântul? Vei fi stăpânul orelor prelinse Din gheţurile zilei, cald atinse De razele de gânduri şi dorinţe Înmănunchiate-n fapte de fiinţe! Ştii că minutele îţi sunt supuse, Că ziua e-n cuvintele nespuse Mai luminoasă, caldă şi plăcută De ţii secundele în gura mută? La ceas de seară, soarele apune Şi-n sinea ta ajungi încet a spune: "Sunt demiurgul zilelor din viaţa De-nţelepciune ce topeşte gheaţa!"