Fiindcă mult îmi place În locul cu pace, Mă intorc mereu Unde nu mi-e greu... Unde în grădină Florile suspină De-o iubire caldă Iar iarba oftează Până la amiază Căci e amețită, Suav răscolită, De parfumul lor, Cel al florilor... Umbra mult dorită 'N vara dogorită De-mpăratul soare E sub pomul mare Şi-acolo, sub el, Eu şi un penel Suntem în răcoare, Lăsăm ca să zboare Gândul, hăt, departe Cu privirea-n carte. Mierle, vrăbiuțe, Nori si panseluțe, Cerul plin de fluturi, De-ți vine să-i scuturi De-aripile lor Şi să faci covor Ca să calci pe ele Şi să zbori spre stele, Te cuprind în grabă Iar din viața oarbă Ce-ai dus-o-n tăcere Sufletul îți cere Să "rupi" înviere Din colțul de rai Şi la toți să dai... Las din mână cartea Fiindcă simt că partea Asta de grădină 'I plină de lumină! Scriu pe scoarța lui, A copacului, Că există rai... Pune-te şi stai La umbră de pom Şi-ai să fii un om Făr'de suferință... Doar să ai credință!
sâmbătă, 31 mai 2025