Iubirea din cântec

Cântec de lebădă albă,
Lumina lunii o scaldă,
Lacul întins ce vibrează,
Tăcerea din noapte e trează!

Lebăda cântă pe apă,
Suflet cu dor se adapă,
Cântecul cel de pe urmă
Iubirea ta nu o curmă!

Primul și ultimul cântec...
Lumina lunii-i descântec,
Lacul și lebăda albă
Într-o magie se scaldă!

Vraja din cântec deodată
Face iubirea curată
Și ține inimi aproape
Pe razele lunii din ape!

Fiecare inimă are
O dată-n viață chemare
Către iubirea din cântec...
Și e cuprinsă de farmec!