Izolați într-o coajă

Noi doi ne-am izolat de bunăvoie
Într-o coajă de nucă macadamia,
Fără nisip printre dinții smălțuiți de trăiri
Şi fără tremur de vocale purtate de vânt,
Fără nervi şi spasme psihotice,
Fără riduri ascunse sub pudră de roşcove,
Fără pumni strânşi în dosul uşilor închise,
Fără țigări parfumate cu pelin...
Noi doi ne-am izolat sub o frunză de nufăr
Şi am privit spectacol acvatic în tăcere,
Mi-ai dăruit un inel cu acvamarin
Vrând să-mi aminteşti că iubirea
Nu are cum să fie mereu zgomotoasă,
Nu are de demonstrat ceva anume
Oricărui om ieşit în cale...
Noi doi ne-am izolat sub crengi de pin
Şi m-ai stors de sentimente,
Ai îndrăznit să le amesteci cu sirop din muguri
Şi ne-am vindecat de izolare,
Având trăiri adunate cât pentru o mie de ani,
Învățând umili ce-i răbdarea...