M-aşteaptă Nora la palat? Marcele, iute, iute! P-un cal, pe cel mai înfocat, Să fiu în trei minute! Marcel s-a dus, el a venit; La scări un cal, frumos gătit, Nechează, sare-n tropot. Pe când steluţe-n cer apun, Trill bate drum de-a dreptul, Se duce calul, cel nebun, Cât strâmt îi pare pieptul. Menard, ca şi Trill, o iubea Pe Nora; doi, iubiţi de ea, Din doi s-alegi pe cine? Frumoşi şi nobili amândoi, Război trebuie să poarte, Şi, cel ce biruie-n război, E cel iubit de soartă. Rivalii-ncruntă arma lor, Câştigă Trill acest amor, Menard e-n pat de moarte. Hei! plângă, geamă cel murind Şi mii de griji apese-l! Deasupra mea doi sori s-aprind Şi-mi văd sufletul vesel! Chiar azi, haihui! eu voi chema Pe cel ce moare, hahaha, La joc, că-i azi logodna! Mă cheamă Nora la palat, Al ei sunt pe vecie! Când n-am rival, ea mi-a păstrat Întreg amorul mie! Menard e mort; eu l-am ucis! Dar piară! Pentru-un dulce vis Aş pierde lumea-ntreagă! Greu suflă pieptul; raze vii Apar în răsărituri, Se duce calul pe câmpii Ca-n gând, aşa ca-n mituri, Dar iat-un lup! Stă roibu-n loc, Nechează, sare plin de foc Şi-aleargă fuga spaimei. În piept sta capul, coama-n vânt, Crunţi aburi ies pe nară; În scări piciorul, pe pământ Un trup de conte ară Şi, cum ara, de el speriat Aleargă dublu de turbat Spre punţi şi porţi fugarul. Acolo stă; duc servitori În sală pe sfărmatul, Dar vai! îl fulgeră fiori Şi nu-l încape patul. E Nora ea? El e Menard? Obrajii ei ca focul ard, Şi ochii lui ca focul. A fost rănit, dar nu din greu, Precum credeai tu, Trille El azi trăieşte şi-i al meu! De mâine-n şapte zile Vom fi, amor în Crist jurat, Nevastă eu, şi el bărbat; Azi, Trille, e logodna. Şi m-aţi chemat voi, să vă fiu Eu martor fericirii? Hah, iadule, că nu-s azi viu! El crunt priveşte mirii, Se zvârcoleşte ca un copil; Menard s-apropie de Trill Să-i lege rana triplă. Pe mine vrei tu să mă legi? Menarde, tu pe mine? Dar n-ai ochi, n-ai, să mă-nţelegi C-aş rumpe azi din tine, Aş rumpe-n dinţi?! Vai fugi, vai fugi, Că-mi pari vampir, că tot îmi sugi Răsufletul din suflet! Spre Nora întoarce-un ochi zdrobit: Aşa să-l vezi, în rană Pierind, pe cel ce l-ai iubit, Tu fiară, tu Satană! Apoi el moare blestemând, Căci lui îi pare ca şi când În râs Menard i-ar zice: Hei! plângă, geamă cel murind Şi mii de griji apese-l! Deasupra mea doi sori s-aprind Şi-mi văd sufletul vesel! Chiar azi, haihui! eu voi chema Pe cel ce moare, hahaha, La joc, că-i azi logodna…
sâmbătă, 19 aprilie 2025