Într-o zi o maimuțică care nu știa de frică se plimba înspre Siret neavând un țel concret, dar cânta în gura mare ce de-a calități ea are Că îi place la pământ să își facă șezământ unde se găsesc cu spor tot ce-i este de-ajutor. și ca foarte rar privește către vârfuri, către creste, unde cresc delicatese dificil de-a fi culese, Dar cu-a ei abilitate este singura ce poate ca să urce, colo, sus, să culeagă ce-i ascuns. Iar de alții s-or mira ce secret e-n seama sa De-or vedea a ‘ ei picioare or sfârși a lor mirare Că picioarele se mișcă ca a mâinilor morișcă Și astfel, maimuța are patru mâini, clar, lucrătoare. Maimuțica se plimba mândră de tot ce spunea Cântând cu sinceritate, întâni o unitate. Gardianul, cimpanzeu care se credea un zeu, Deodat’ o auzi și-o idee-i năzări Că frumoasa maimuțică Singurică, tinerică, cu a ei abilitate ar fi bună-n unitate. Că având ea patru mâini în vreo două săptămâni planul pe întregul an ea l-ar duce la liman. Astfel, un urangutan va da legi peste firman, Toată lumea să muncească cu-o frecvență diavolească Pe maimuță s-o ajungă că de nu... out din junglă! Gardianul la intrare depășit este, se pare, Neștiind de fel nimica cum găndește maimuțica. El e proprietar de dani și sport a făcut mulți ani Dar al vieții calm limbaj l-a tratat cu un linșaj. Așa că, nu poate ioc să discute echivoc Și își cheamă ajutoare pe-un ”frate” nițel mai mare. Cum a fost, chiar nu prea știu Al maimuței interviu Știu că s-au promis banane și că nu va face foame, Că dupa jumate’ de an se va da un nou firman iar maimuța va putea spre copaci a căuta la curmale, portocale, promisiuni și desfătare. Și dacă va fi cuminte pe-al său șef să îl alinte nu va trece-o săptămână și va deveni stăpână peste un copac dorit ce-i va împlini un mit: dorul de a fi pe dată, prețuită și stimată. Dar gibonul, derbedeu, își făcea în gândul său un plan cam nițel perfid: - De-o semna, o pun la zid! Și pe urmă, las’ pe mine, Nu m-oi face de rușine! C-al maimuței suflețel îl voi face roboțel, pentru mine să muncească nicimăcar să nu gândească la tot ce eu i-am promis și va fi prea greu de-atins. Maimuțica, cam credulă semnă un contract, fudulă, gândind că-ntr-o săptămână pe copac va fi stăpână. Astfel, că de-a doua zi, lucrul cu drag îl porni. Dar încă din prima oră Se văzu lâng-o signoră amărâtă și tăcută, c-o privire cam ciufută. Așa că se-mbărbătă, pe ciufută-o întrebă: -Surioara mea cea dragă cum de ești așa de bleagă? Și cu ce tu ai greșit de încă n-ai reușit Să ajungi la al tău vis, la copacul cel promis? - Draga mea, tu nici nu știi ce-ambalăm noi în cutii Unii zic că e o pastă, dar eu zic că e năpastă. Că n-a fost necaz mai mare decât să mă cred în stare că lucrând corect, cu spor îmi voi împlini un dor: Să ajung la un copac imediat ce-oi zice ”pac” Dar să știi, din prima zi că necazul mă bufni. Că degeaba ai voința minte multă și credință Că în jungla ce-am intrat altă lege am aflat. Vezi că lângă noi lucrează mulți bolnavi în metastază ce au fost voinici și prinți, iar acum scrâșnesc din dinți. Căci durerea ce-i doboară este-n tot ce-i înconjoară. Și nu înțeleg cu sunt, cum al junglei aspru vânt tot le-a supt din energii de-au ajuns niște stafii, Cum în tinerețea lor, Ei, un părintesc pridvor l-au cedat și dat la schimb pe al junglei promis nimb, Iar acum, ce-i înconjoară, e speranța, nițel chioară, ce nu îi prinde defel, cu-al norocului inel. Însă de vei îndrăzni către ceruri de-a privi Vei vedea gândaci, furnici ce n-au fost nicicând pe-aici, dar cu-a lor abilitate de-a se cățăra pe toate încă de cum au semnat și-au găsit un protejat S-au suit , acolo, sus, neavând nimic de spus. Gândacimea-n faima ei ne consideră plebei c-al nostru raționament nu e bun pentru prezent. Astfel, gândacii dictează, uneori plini de emfază, Care este algoritmul ce impune nouă ritmul, câte mâini noi să avem, câte posturi să veghem, Ce bucate să mâncăm, iar de nu ne săturăm ni se-oferă redundant O ”banană” cu fondant. Stă maimuța și gândește și nimic nu-i mai priește Și gîndind în sinea ei - Ia să-i ”fac” pe derbedei! Și la ora de plecare constată cu încântare c-ale sale membre toate sunt picioare fermecate ce lucrează cu avânt s-o scape de-acest pământ, pământul fagaduinței și regat al umilinței. Veni și a doua zi când un vuiet se trezi Căci gibonii au aflat că la posturi e ”curat” și nici urmă de maimuță și că sunt luați în căruță. - Cum de alții au gândit și deodată s-au sucit Cum de-au părăsit în cor jungla cu al ei decor? - Nu e bai, le zise leul și chemă iar cimpanzeul să pună un nou afiș și pitit, colo-n tufiș, să privească-n așteptare poate cineva apare ca să bată-n marea poartă Și să-nchidă a sa soartă într-o junglă de minciuni, dar vopsită în minuni. Dacă alții au venit, și contracte au ”citit” Tu, ce tocmai ai gătat de citit, ce-am prezentat, Vei decide cu-al tău gând ce-a urmat în ani la rând. Fiindcă nu aș vrea să mor rămănând ție dator, îți spun despre maimuțică c-a ajuns să-i fie frică să mai strige-n gura mare câte ”mâini” are-n dotare Dar că a umblat timidă spre o zonă cam toridă unde-o junglă a aflat fară nicun abcedat Și trăiește-n bucurie Ce-ți doresc , dragă, și ție!
sâmbătă, 31 mai 2025