Într-o zi fără de veste din trecutul îndepărtat Soarele zvâcnea pe creste calm sau poate zvăpăiat. Ale sale ingerințe în cotloane fără fund provocau mari suferințe unui print hidos, imund. Întunericul își zise că e cazul de atac și îl căută pe zmeul tolonit într-un batac. El îl angajă pe dată promițându-i un regat dacă-i va putea aduce Soarele neobrăzat. Se porni în grabă zmeul ca să prindă în arcan Soarele ce era zeul peste un tărâm profan. Îl găsi rotind o horă sub un chip de fecioraș falnic, cu o auroră, ce-i gândirii potiraș. Fedeleș îl puse-n cușcă și îl duse colo, jos, unde-a timpului biciușcă a pătruns un an la os. Hora, fără de caldură și-a luminii alintare, îngheță cu-a ei natură într-o lungă așteptare. Oameni fără energie și natura cu-al ei rost au căzut în letargie intr-un timp perfid, anost. Numai un flăcău din satul fără nume, dar de vis, a lăsat în urmă patul și-a pornit către abis. Drumul lui porni în vară, Pașii-n lume îl petrec și în suflet cu-o povară ce e teama de eșec. După zile de băjenii Iacă, toamna la raport! Dar veni și frigul iernii cu un alb fără de tort. După-o lungă căutare grota unui adăpost că și ținta în cătare ochii lui o prinse-n ost. Colo jos, pe tronul negru, Zmeul sta în desfătare, Iară Soarele integru suferea in închisoare. Mândru de a sa putere Zmeul, prins de încântare, la a solului vedere a cătat să îl doboare. Se luptară ca-n poveste Și dorinta izbândi Nu fu nimeni să ateste când flăcăul îl goni. Cu o ultimă suflare, căci a rănilor putere îi sorbeau a vieții stare din a trupului artere, Se sforță eroul nostru când eliberă pe Soare și îl aruncă spre ceruri să ne spele cu-ncântare. Dar apoi, veni o vreme, Când c-o ultimă privire, văzu sângele cum geme în zăpadă, în neștire. Mulțumit își mută ochii într-o ultimă secundă Vede Raze cum în rochii într-o horă îl cufundă. Trupul, iată, că-i dispare sub un nimb de energie, Iar în locul său apare Clopoțelul de câmpie. De atunci într-o unire, când revine primăvara, Roșu ne va da de știre că putem învinge fiara, că putem învinge negrul ce apare-n viața noastră și că albul cel integru ne va bate în fereastră. Cele două, reunite într-un șnur, vor da de știre Că speranțe infinite vor renaște prin iubire.
sâmbătă, 31 mai 2025