Lied vechi de dragoste Un stingher, Alt stingher Nu pot face doi. Geru-i ger, Leru-i ler, Fara noi. Ninge sa desparta cifrele si mirii, unu si cu unu nu se mai fac doi, tabla adunarii, tabla înmultirii ne trimit acasa, singuri amîndoi. Si vor fi consilii de juris-prudenta si vom duce-n brate cositor topit. si voi scrie-o carte numai decadenta ale carei titluri au si-ncaruntit. Trec pe lînga tine tipatoare trenuri botezate-n templul prafuitei gari si de fiecare te-ndoiesti si tremuri si la geamul negru speriata sari. Cîte brazde tulburi pasul meu rastoarna în împotrivire vesnic sa ma scald dar acum, ca totul a intrat în iarna, vreau sa-ti fie bine, vreau sa-ti fie cald. M-ai uitat cu totul, nu te mai tin minte, n-am avut rabdare, n-ai avut noroc, între noi, femeie, nu au loc cuvinte, felinarul nostru a fost pus pe foc. Tu, îmblînzitoarea starilor de luna, tu, zamislitoarea starilor de gri, cum suporti întreaga liniste comuna, cînd erai nascuta spre a ma iubi. Unul si cu unu nu mai vor sa faca, nu mai vor sa faca niciodata doi, tabla adunarii tremura saraca, s-a mutat întreaga lume între noi… Umbre fara forme s-au urcat pe ringuri, vînturile iernii cauta raspuns, unu minus unu fac doi oameni singuri, unu minus unu, asta am ajuns.