Lucrarea Ta nu este în zadar

Nicicând nu va fi în zadar lucrarea-ceasta !
Doar noi Te părăsim din când în când
Ne amintim de Tine când trăim năpasta
Și-Ți cerem ajutor, smerit, în gând. 

Ne ridicăm, cu vină, privirea înspre stele
Și întrebăm mirați :"unde ești Tu ?"
Se prăvălesc pe umeri, adesea, patimi grele
Iară poveri brăzdează sufletul. 

Fugim atunci la blândul Tău chip din icoană, 
Cu lacrimi calde Te rugăm să vii
Tu, ascultând chemarea, ne scoți din prigoană
Ne arăți CALEA, nu poteci pustii.

Nu vom uita de Golgota, de răstignirea
Care o viață nouă ne-a adus
Nu vom uita nicicând de jertfa, de lucrarea
Izbăvitorului nostru Iisus !

Te-am așezat, cu pioșenie, în inimi
Cu pace și nădejde Îți șoptim :
"Primește o femeie Canaaneancă-n lacrimi, 
Din firimituri noi vrem să ne hrănim."