Mă doare toamna

MĂ DOARE TOAMNA

A mai trecut o vară și atât de mult mă doare

Că nu te-am întâlnit pe nicăieri pe unde-am fost

Mă doare o planetă locuită care moare

Și o pădure verde retezată fără rost

*

Mă doare frunza care-n zbor te-a mângâiat pe pleoape

Și salcia care se-apleacă trist în calea ta

Și-aștept groparul cel de vise să mă-ngroape

Într-un mormânt de frunze prin oraș pe undeva

*

Mă doare toamna-n care mi-e atât de dor de tine

Și un amurg care mai scânteiază-n răni adânci

Dar eu te-aștept în munți prin șisturi cristaline

Până voi fi căzut vânat de vulturi între stânci