"Să-ţi intre Soarele mereu, în casă, Pe frunte să îţi dea o sărutare.." -Aşa-i vorbea o mamă credincioasă Cu doru-n glas... cu inim-arzatoare, Copilului, ce singur era-n lume Căci mama lui, stătea într-un spital Luptând cu boala-n duh de rugăciune... Iar doctorii i-au spus că-i la final... Privindu-şi fiul, lacrimile calde Se tot strângeau în ochii de azur... Simţindu-şi inima ce greu o arde Ea îşi cuprinse fiul , împrejur, Dorind, acele clipe-o veşnicie Să stea pe loc.. să-şi ţină-n braţe, fiul... Dar ştie.. nu-i decât vremelnicie Şi fi-va doar, cum a vorbit, Stăpânul... "Copile drag, îmi eşti singura floare Ce am purtat-o-n suflet, tot mereu.. De când erai micuţ, te-am pus pe Cale Şi ţi-am vorbit mereu de Dumnezeu... De când erai micuţ, dorit-am Harul Să îl primeşti în inima ta mare... Căci mântuirea este din cer, Darul... Prin Jertfa lui Isus primeşti iertare! Să porţi iubirea Lui, în al tău suflet Curată haina s-o păstrezi, mereu... Când mergi prin lumea asta, al tău umblet, Să fie pentru Cer, copilul meu... Eu moştenire n-am, să-ţi las avere, Şi nici a lumii mare, bogăţie... Căci lucrurile lumii-s efemere.. Dar vreau să porţi în suflet, bucurie... Şi pacea, biruinţa adunată, Urcând mereu pe treptele de Har... Căci Domnul nu te lasa niciodată, Cu El vei birui orice hotar! Mereu te-v-a-nsoti ruga duioasă Şi lacrima ascunsă în năframă Mereu, îţi va fi dor de a ta casă Purtând în suflet dor adânc de mamă... Oriunde-ai fi, priveşte către ceruri.. Oricât de mare-ar fi durerea ta, Când vei vedea cum porumbeii-n stoluri Se-avântă către cer, să ştii aşa: Isus e cea mai mare Bogăţie Ce ţi-a fost dată pe acest pământ Curând, curând, spre-a Lui Împărăţie Ne va răpi, la Glasul Lui cel Sfânt! Isus îţi este Tată şi-ţi e Mamă De El, nimic nu te va despărţi... Trăieşte doar prin lume, luând seamă S-auzi Trâmbiţa, când El va veni! Iar Cerul este Casa veşniciei Ce te atrage-n mrejul ei, divin Când vei zbura pe plaiul bucuriei, Vei fi cu mine, dragul meu copil... Îţi las ca moştenire Bogăţia O moştenire scrisă în Cuvânt... Tu ştii cum Domnul mi-a dat bucuria Venirii tale, pe acest pământ! Cand te-am primit..O, clipe divine, Atunci am fost atat de mângâiată Si-n zile reci şi calde şi senine, Tu mi-ai fost binecuvântarea, dată, De sus... din cerul sfânt al veşniciei... Şi-acum... nu plânge.. cerul e senin Curând la mine va veni solie Ca să mă ducă-n cerul cel divin... Pe-acest pământ eu mult am iubit, cerul... Si ştii cum îţi vorbeam mereu de el.. Cum Domnul mi-a dăruit Adevărul Punând în degetul meu, Sfânt Inel... Păstrează-ţi viaţa ta mereu curată Şi Duhul Lui să-ţi umple inima... Acolo-n ceruri, ne-om vedea odată Purtând în suflet sfânta pace-a Sa!" Aşa-i vorbea măicuţa în tăcere, Cu ochii-n lacrimi,surâzând,amar... Privindu-şi fiul,parcă nici durere Nu mai simţea...Pe el,la sfant altar, Îl aducea în rugă..lacrimi multe Curgeau din ochii ei calzi şi senini.. O, cât ar dori el să-I mai asculte Cuvintele ce i-au adus alin.. O, cât ar dori el,să-i vadă chipul Spunandu-i: "sfatul tau nu l-am uitat, Măicuţa mea...Dar când va veni timpul, Ne-om intâlni in Marele Palat!" 14.12.2014 (refacuta!)
sâmbătă, 31 mai 2025