Măicuţă dragă, mama mea Scrisoarea către tine Şi gândurile-mi, tare-aş vrea, Să te găsească bine... Fără de tine, viaţa-i grea Departe sunt de casă Şi-aş vrea acum măicuţa mea Să-ţi spun tot ce m-apasă... În suflet port vii amintiri, De când eram de-o şchioapă Când mă certai doar din priviri, Dar lacrima din pleoapă, Curgea mereu pe chipul tău... Măicuţă.. rău îmi pare C-am întristat pe Dumnezeu, Plecând în lumea mare... Plecând atunci din casa ta Tu n-ai spus un cuvânt... Eu ţi-am cerut averea mea Şi te-am lăsat plângând... Şi-ai stat privind în urm-asa, Cum mă grăbeam spre stele Lăsându-te in urma mea Cu lacrimile-n gene... Măicuţă dragă, cât aş vrea..., Oh, cât aş vrea acuma, Ca să-ntorc timpul înapoi Să nu mai trec furtuna... Să-ţi spun că nu am preţuit Iubirea de părinte.. Şi-ndemnul tău, căci m-ai iubit... Dar eu n-am luat aminte, La ruga ce o înălţai Spre ceruri.. din năframă... Veneau şi îngerii din rai S-asculte ruga, mamă.. Nu-nţelegeam de ce tot plângi Şi-ţi frământai privirea.. În ruga ta spusă atunci Eu azi, îmi văd menirea.. Privesc spre ceruri.. mă-nfior Şi înţeleg acuma, Durerea ta... şi al tău dor... Căci mamă, e doar una... ------ La fel, în ceruri, stă plângând Ca şi mama duioasă, Aşteaptă Domnul ani la rând Să ne-ntoarcem Acasă.. Să ne-ntoarcem la ce-am pierdut: Iubirea de Părinte.. Doar Ea ne-a fost mereu un scut De lacrimă fierbinte... 03.07.2016
miercuri, 16 iulie 2025