MAMA

MAMA

Uneori te chem în gând,
Minunată, mama mea!
Şi te simt cum vii râzând
Pe un nor din fulgi de nea.

Vii să îţi mângâi odorul,
Unul dintre ei, cei trei!
Iar îl năpădeşte dorul
Şi mai trist să-l ştii nu vrei.

Uneori mi-e dor de tine
Mamă, minunată mamă!
Dar te ştiu trăind în mine
Şi de nimeni nu mi-e teamă.

Ne vom regăsi odată,
Două suflete – un EU.
Mama mea cea minunată.
Am să te iubesc mereu!