Mama-i crucea din altar

Mama-i crucea din altar                    

Mama e crucea din altar                    

Ce n-aș da să-ti sărut mâna,                   
Ce n-aș da să te privesc,                        
Azi mai mult ca-ntotdeauna                        
Vreau zâmbetele, ce-mi lipsesc.             

Vreau gândul tău de Om sadea,            
Să-ți fiu elev-n știința vieții,                    
Să mă îndrumi, din nou, aș vrea            
Cum se-ndrumă toți băieții.                    

Și din noianul de poveți,                         
Aș putea să-ți scriu o carte,                    
Te-aș mai iubi încă trei vieți                    
Și iar așa, tot mai departe.                       

Cât trăim dorim de toate,                        
Timpul nu este suficient,                         
Vrem mai mult și peste poate                   
Și chiar uităm ce-i evident.                      

Evidentă e farsa morții,                           
Momentul când ne despărțim,                
Ne lăsăm în voia sorții                             
Și nu știm ce-o să pățim.                          

Îmi ești soarele din nori,                    
Sfetnic iubit și solidar,                             
Rază scursă peste flori,                          
Mama-i crucea din altar.                          

Autor: Gabriel Stănciulescu