Mărgăritarul din fereastră Mărgăritarul din fereastră, Ca două boabe de argint, Tresare-n lacrima albastră A ochilor ce azi mă mint. În zări pustii stele se-aprind Sub vraja serilor târzii Şi ramuri albe le cuprind În frunze calde,arămii ... Copacii goi , în depărtare, Pari doar străini înfrigurați Ce-ngenunchează pe cărare De stele albe-nveşmântați! Noi doi copii sub felinare, Cerșind iubirii un minut. Cad frunzele din calendare, Sunt anii grei ce ne-au durut! Tu mă cunoşti poate mai bine, Eu nu mai ştiu azi cine eşti ! Simt mângâierile-n suspine Şi ştiu că iar mă părăseşti... Mărgăritarul din fereastră, Ca două boabe de argint, Tresare-n lacrimă albastră A ochilor ce azi mă mint.