Mărturisire Trecut-au ani şi anotimpuri de când pământul îl umbresc, a soarelui caldă lumină şi-a lunii raze mă-nsoţesc. Eu îmi urmez a mea cărare chiar de-i furtună şi e vânt, și dacă plouă-mi iau umbrela, când ninge simt mirajul sfânt. Niciodată nu-mi schimb ritmul, inima-mi ţine cadenţa, încerc de vicii să mă lepăd, şi să-mi păstrez independenţa. M-am achitat de datorie, muncind cinstit, cu dăruire, şi mi-am crescut cu drag copila – a ochilor lumină vie. Nu-i sunt nimănui datoare, aş vrea să pot fi generoasă, chiar de mă supăr momentan, nu ţin supărare-n casă. Aşa m-au educat ai mei, să nu încalc poruncile, şi să mă rog la Dumnezeu, de câte ori îmi este greu. Cred în forţa creatoare, Dumnezeu ne-a ajutat, datorită lui mai suntem şi trăim cum ne-a fost dat. Numai sufletul meu ştie cât am pătimit în viaţă, credinţa mi-a dat putere, sorţii mele sa-i fac faţă. Dumnezeu fie cu voi, să n-aveţi griji și nevoi!
sâmbătă, 31 mai 2025