Maşina de vise Într-un orăşel sub soare, Mai modest, nu foarte mare, Un inventator novice Se-ntâmplă din cer să-i pice O idee genială, Epocală, colosală: Cum să facă, fără fise, O maşină pentru vise. Meşterii o săptămână La ideea lui cea bună, Folosind un frigider, Un dinam şi-un levier, Conectate împreună Cu un tub întreg de spumă. I-a mai pus şi-o piuliţă Pe-o bucată de halviţă Şi montîndu-i lanţul bine, Uite c-a ieşit în fine O maşină cum dorise, Să-ţi îndeplinească vise. Istovit de-atâta treabă, O acoperi în grabă, Hotărât să o încerce Abea mâine, după zece. Însă n-a ştiut săracul Că în timp ce-şi bătea capul Cum să lege, ce, cu cine, Ca să iasă totul bine, A avut spioni, se pare, Curioşi nevoie mare De invenţia trăznită, Ce-i capta, ca o ispită. Uite-aşa s-a dus pisica S-o încerce mititica, Căci dorea ca până mâine Să se şi transforme-n câine. Bagă-n priză, deci, maşina, O deschide bat-o vina, Intră, pe buton apasă, Ca un câine-n loc să iasă. Hardughia luuung icneşte, Se agită şi tuşeşte, Aruncînd apoi afară Chiar un câine bunăoară. Fericită că, în fine, Câinii nu se vor mai ţine S-o alerge ziua toată Ca s-o scuture de coadă, Iese iute la plimbare, Chiar pe bulevardul mare. Nu apucă însă bine Să se scalde în mulţime, C-o şi vâră într-o dubă Doi hingheri, ca să o ducă Şi s-o pună la păstrare, Lângă alte lătrătoare. Spuse-atunci, oftînd, pisica: - N-am vrut să-mi ascult bunica, Ce-mi spunea să bag de seamă Ce doresc, fiindcă-i e teamă Că se-ndeplineşte dară Şi rămân cu gura-amară...
sâmbătă, 31 mai 2025