Melancolie

E frig afară, toamna-i rece.
Si frunzele din pomi cad cadențat
Si amintirile la fel cad in uitare
Si clipele in nepăsare 

Privim in lungul străzii și-asteptam
S-apare o amintire de demult
Dar nu vedem decat negură 
Si amintirea timpului trecut 

Prea multa tristete  se seamana toamna
Prea multe-amintiri se duc in uitare
Prea multa durere s-aduna in suflet
Si vise se spulbera  lovite de sunet

Ce poate fi mai sumbru de-atat ?
Decat sa privim in gol spre trecut
In locuri  care odată 
Amintirile parca prindeau viața 

Ne resemnam tăcuți  pe-o banca din parc
Doar clipa dintre prezent si trecut ne despart

Lasam viitorul sa zaca-n uitare
Si dam prezentului doar disperare 
Caci lucru firesc e sa uitam
Dar inainte de asta e  sa iertam