Aseară-un cal mi s-a oprit la poartă Cu aripile frânte împrejur El s-a smucit şi s-a desprins din coardă De infinitul cercului sătul. Grăbeşte-te, mi-a zis, e seară Şi prin pustiul umbrelor vom trece Să bem acum pentru întâia oară Zăpada duhurilor rece. Și-o să ajungem la cerescul mire În lumea-aceea atât de-ndepărtată Trecând prin moarte înspre nemurire Uitând c-am fost din lut vreodată. Vom întâlni pe cei plecaţi nainte Prin rai plutind cu aripi de lumine Și înviaţi din sfinte oseminte Cu nimb pe cap de aure divine. E drumul lung şi-i calea-ntunecoasă N-am terminat ce-aş fi dorit să spun Şi lumea-aceasta-i tragic de frumoasă Mergi, calule, nu-s gata, mai rămân.
sâmbătă, 31 mai 2025