În sfera cuvântului se naşte metafora nopţii, cu bucle vocalice întretăiate consonantic în surâsul lunatic al răsăritului topit în vuietul mării nebune de dor, ce scaldă un ţărm al speranţei cu solzii milenari ai peştilor căzuţi în lupta contracurentului, drept ofrandă pentru eternitatea unei clipe ascunsă de timpuriu în semiîntunericul mulţimii vide sculptate din plus şi minus infinit.
sâmbătă, 31 mai 2025