- Mai dă-mi un strop de elixir, pocalul E gol de-atâta timp şi simt că doare Pământul ars de dor pe care valul Nu l-a atins demult, fă-mi o favoare La miezul nopții să cobori pe scala Cu rimă-nperecheată, din aripă Să baţi ușor când îți deschizi petala Și n-am să fac din dragoste risipă. Mi-e setea ascuțită ca o lamă, O simt cum taie inima în două Şi uneori în pieptul ars o teamă C-ai să dispari cu primii stropi de rouă. - Eu i-am plătit cu vârf dobândă vieţii Să pot urma un drum trasat de tine, Ne-am căutat în anii tinereţii Amnezici, goi, pe continente pline De spini înalţi şi albii de hârtie Prin care curg izvoarele tăcerii, Şi totuşi, vezi, destinul meu se scrie Cu mâna ta. Prin edenul tău merii Nu-s interzişi, deci fără nici-o teamă Hai să gustăm din fructul lor dulceaţa, Când Dumnezeu, zâmbind, ne-o cere vamă Să-mpodobim cu stele dimineaţa. Ioan Grigoraș & Liliana Trif
sâmbătă, 31 mai 2025