Începe vremea să se răcească, Bătrânii stau la geam să privească, Florile au dispărut în lacrimile nopții Și ei împletesc stele-n lumina dimineții. Cerul înflorește-n alb, iar visele lor se scald, În ardoarea sufletului cald. Pe aripi înflăcărate, chemarea lor coboară Și caută iubirea cea de-odinioară. Se duc în galaxie și zâmbesc la o floare, Dar vor sărutul fin ca la ultima sărbătoare, Și fire de argint se țes în păr la infinit, Minunea speranței din nou a venit. Perdeua ferestrei au dat-o într-o parte, Să vadă cum iarna vine pe frunzele furate, Și strigă la persoane fără glas, Ca s-aducă visul mai aproape c-un pas. Mai stau ș-aruncă ultima privire Și-n universul lor sunt ultimile suspine, Fără lacrimi plâng stelele-n boreal Și-n amintirea lor totul pare ireal.
sâmbătă, 31 mai 2025