În fiecare primăvară-ncerc Să nu mai fiu un punct din cerc Să-mi văd de viaţa mea de om, Să-mi pun în ceai un pic de rom. Dar nu m-abţin, nu reuşesc, În jurul meu să tot privesc Cum crengi golaşe gri închis La capete s-au cam deschis. Iar la urechi îmi tot ajung Triluri şi cântece ce-mi ung A sufletului coarde-ntinse Ce de-o vibraţie-s cuprinse. Iar vânticelul cald şi blând Îmi mângâie obrazul când Raze de soare scaldă cerul Iar punctu-nchide-n el misterul. Şi mă transform încet în mugur Sunt trilul păsării şi-i sigur Că sunt o undă de lumină Şi vânticel şi nu am vină Că-i primăvară şi-i divină!
sâmbătă, 31 mai 2025