Am desenat pe podea un curcubeu, Căci nu l-am mai vazut demult, Cam de când mi-am vopsit Ferestrele în negru. Am stat şi am aşteptat mult timp, Să vină cineva să le cureţe, Iar când a venit, L-am transformat şi pe El în întuneric... Mă aşezam des şi priveam Cum podeaua îmi devenea cer Şi m-am gândit să desenez şi-un Soare, Dar m-am înţepat în razele sale. Când am rămas fără culori, M-am speriat şi-am lăcrimat... Am smuls curcubeul de pe podea Şi mi l-am înfipt în inimă... o inimă de carton... Sufletul în şapte nuanţe a crăpat, Iar ferestrele s-au spart... Atunci mi-am dat seama c-am murit Cu un zâmbet rogvaiv...
marți, 6 mai 2025