Vine peste dealuri, văi, câmpii... Pictată-n culori dulci-arămii, Anotimp de belșug și de rapsodii, Coboară, discret, toamna peste vii. Vine toamna cu must de poezii, In coji de nuci, in șoapte, Beția strugurilor zurlii Și oftatul dovlecilor in noapte Din picături de struguri, teascul adormit Se dezmorțește însetat de must... Castanii pe alei, cu toții, au ruginit Și pruna-nvinețită apei îi dă gust! Și zilele trec ca frunzele defuncte, Umbra-i mult mai lungă, leneșă, obosită, Vântu'-ți ridică pălăria de pe frunte... Și cuibul este gol ca o casă bântuită Copacii despletiți de-a' vântului cânt, Frunze ruginii după păsări zboară Spre asfințitul roșu, printre nori răsfrânt... Din 'naltul unui nuc, regină-i o cioară... Suflet desfrunzit, împărtășit in brume, In întunericul ce ne cunună la final, Fermecați de-al musturilor-spume Și-al nuzilor copaci in amor autumnal! Vine toamna, ghebosul anotimp, Și frică mi-e că ne va săruta Cu-'ncoronata gripă, prinși in contratimp... Așa că, Toamnă, fie voia ta!...
sâmbătă, 31 mai 2025