Obişnuiam să fiu o mare, Iar tu nisipul: calm şi cald, de iunie. Mă linişteai cumva În fiecare noapte, Când simţeam furtuni pe ape. Mi-am adâncit valurile spumoase, În particulele tale aurite. Şi am dormit aşa Ani, minute, poate zile... Când m-am trezit, Am simţit Soarele mai cald decât tine. Iar valul mi-a fost zbuciumat. Un zâmbet trist din scoici şi alge, Pe buzele de nea mi s-a format. Era decembrie, iubite! Şi apele mi-au îngheţat...
luni, 23 iunie 2025