(Ne)linişte

- Un vânt sălbatec dinspre miazăzi
Aleargă frunzele pe bulevard,
Sunt dezbrăcate, colorate-n gri,
Dar cred în primăvară, în hazard.

Se leagănă castanii trişti în vânt
Şi ramurile plâng pe caldarâm,
În iarna asta vreau să-mi fii veşmânt
Să-mbraci poteca albului tărâm.

Sunt singur, desenez cu lacrimi reci
Pastel abstract pe frunze ruginii,
Un anotimp ne va uni pe veci
Magnolie, te-aştept a mea să fii.

- Nu ştiu dacă la nord e vreme rea,
Ninsori de gând, furtuni de sentimente,
E-un calm bizar, aici, în urbea mea
Şi-n calendar trec zilele absente.

Încă-ţi mai simt al braţelor contur
Strangâdu-mi trupul mic la pieptul tău,
E-atât de frig, şi-atâta iarnă-n jur...
Ce depărtări şi ce păreri de rău

Mă-ncearcă, azi, dac-ai putea ghici,
Poate-ai ruga un înger să aştearnă
Un curcubeu de vise argintii
S-alunecăm pe el măcar o iarnă.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif