stați frunzele crescute pe crengile filei nu le numărați voi tulpinile smulse cu arterele mele dezgolite de carne de primi pași ai lumii din voi dezgolite de viață de prima toamnă ucisă în mine nu-mi socotiți primele lacrimi ale verbelor născute ale clipelor trecute al visului frânt sub privire străină opriți-vă sunt eu prizonierul tristeții depline și deplin apăsat sub odioase priviri dezgolesc prima toamnă ucisă în mine dar vie în voi acei neucisi vesnic îndrumătorii luminii voi puntea dintre cuvinte și șoapte voi care-mi spargeți gândul în șapte din șapte lăsați-mă vântului să dispar în el o noapte umplut cu întunericul din litere sparte să descriu ca beznă iubirea din voi o să spun cuvintelor că nu existați și viselor c-ați fost minciuni pe buzele frunzelor din toamna ucisă de mine pe buzele frunzelor din toamna ucisă de voi citește o lacrimă până la gust până la oase mă arde mânia în care speranțe se răsucesc se agită mă strâng cu mâinile lipite de albul hârtiei înconjurat fără scăpare îmi scutur sufletul biciuit de scame și alte nimicuri până străinii revin mai plâng o secundă în toamna ucisă de mine ucis de voi într-o toamnă Mitică Horlaci 18 oct.. 2018 Londra
sâmbătă, 31 mai 2025