Noapte de vară Spintecă bolta Calea Lactee, cu miliarde de stele pe-aceeași alee, luna-și arată galbenu-i pal scăldându-se-n râul ce-o poartă pe val, când sub palida lună, râul pare de plumb, vântul foșnește printr-un lan de porumb! În liniștea nopții, greierii cântă, triști trubaduri cu inima frântă, e-o noapte de vară, calmă, senină, cu bolta pictată în stropi de lumină, câte-un zgomot răsare ici-colo, arar, că sub oglinda de apă, sunt pești ce tresar! Lângă noi arde-un foc, în bizare fantasme, iar noaptea iubito, parcă-i ruptă din basme, porumbul pocnește așezat pe jăratec, tu mă privești drăgăstos, pătrunsă de farmec, ne pierdem privind bolta nopții, adâncă, e o noapte de vară, minunată, în luncă!