Dragostea iese-n cale printr-o întâmplare, îţi cade pe ochi ca o perdea prin care nu se vede nimic şi orbecăi cu plăcere prin labirintul ei. Copil naiv împart dorinţele cu tine, le înfăşor pe gâtul subţire, îţi rup din amiaza pieptului căldura şi adorm sub pleoapele căzute fără vedere lăsându-te. Porumbeii fac din pieţe un loc de adunare şi plimbare pe jos la fel ca şi bunicii cu nepoţii ce le oferă firimituri şi admiraţie. Timpul fuge-n statui şi rămâne cu noduri în gât, cu o funie trage asfinţitul aproape, noaptea soseşte-n caleşti trase pe marginea orizontului roşu-portocaliu ca fructul de mangosten. Tu priveşti cu inima cât o sămânţă scăpată din vedere şi nimeni nu observă misterul de care ne apropiem flămânzi ori sătui.
sâmbătă, 31 mai 2025