Nostalgie

Nostalgie
...
Parcă tot mai greu pe noi toamna se lasă
Cu păru-i lung și rece curgând vijelios,
Se scutură copacii sub vântul capricios,
Dar tu iubito, toamna, ești parcă mai frumoasă!
...
Plouă și-ntreaga toamnă se mută tot mai jos,
Iar luna își aruncă mantia sticloasă
Făcând noaptea să pară de-a dreptul fabuloasă,
Magic tablou lugubru, fantastic și spăimos!
...
Ca-n fiecare noapte, te privesc pierdut,
Când luna din fereastră încet  încet, se duce,
Se-ascunde după norul deodată apărut,
...
S-a liniștiit și vântul, vrând poate să se culce,
Și-mi amintesc de toamna aceea, de demult
Când nu mă săturam, privindu-ți chipul dulce!