Mi-a moțăit gândul in chip de lumânare, vârful de condei îmi rupe rândul şi mâna stânga m-ajută-n contemplare. Întunericul m-apasă şi-mi strânge odaia, visul ca un fum, îmi iese din casă, zboară pe ulicioară, dar îl goneşte hărmălaia... Cam aşa gândea poetul, acum o sută-şi, de ani, însă acum este surprins, bietul, de greieri cibernetici, statici şi spontani. Odaia, acum, e-un studiu, cu lumini albe, stelare, atmosfera-i interludiu, comandată printr-un click din depărtare! Nu tu frig sau fum de sobă, cum era odinioară, in miros de bulz sau ciorbă, de păstăi, şi cârnați uscați pe sfoară Se citea, flămânzi, o carte galbenă şi rănțuită, pe care bunica, oala fierbinte, pripită... in grabă o punea; şi-ți notai, scriai, deoparte, câte-o frază, ce la suflet te ungea! Şi tot ea, cu puerilă naivitate, te-ndemna şi îți spunea (nu ştiu dacă să-i dau dreptate): "cine are carte, are parte!"; însă acum este Banul, care-şi face "partea" sa! Se răsfoia...se citea...iar se citea... şi se nota într-un carnet, însă acum, cu facilitate, se ia totul de pe net. Nu se mai scrie cu condeiul intransigent, frumos şi exigent, ci se-apasă tastaura unui "device" inteligent. Nu se mai scrie caligrafic, de mână, ordonat, gramatical, ci se "chata" in viteză şi-ntr-un hal fără de hal! Nu se citeşte o poezie, un ziar, sau un roman, dar se priveşte, in prostie, doar prostii pe un ecran... Oare cultura suferă, e in stres, in momentul actual, ori se-ndreaptă spre regres, înspre evul-mediu intelectual?!... Dacă vrei să scri o carte - o doreşti ca pe-un copil - e-o Morgana înecată in iluzii deşarte... Pentru generația...tik tok, este un lucru inutil! Şi nu sunt doar nişte mofturi deocheate, să scri cărți - apoi uitate prăfuite sus pe rafturi... ca bătrânii noşt'i la sate... Bucurați-vă de carte, de cultură şi de arte şi-ascultați-o pe bunica, să aveți in viață-"parte"! Faceți dintr-o carte - un dar, care se deschide...iar şi iar!
sâmbătă, 31 mai 2025