Adevărul zace îngropat în noroi şi sânge De abisul vieţii trecătoare în tăcerea profundă Calea cea uşoară, greu de urmat plină de groază Ascunde viaţa secătuită de-al întunericului ceas Ca-ntr-un vis ce este uneori fără glas. Cu un topor de neant aşterne libera tumoare neagră Şi ascunde în ceas de vrăjmaşie doar calmul durerii Aprinsă speranţă uitată într-o secundă fără glas Şi disperată linişte înconjoară neantul De atât zgomot frenetic uitat în libera decepţie Apari într-un rău care nu se aşteaptă de departe Afli răspunsul celor toate vii şi morţi dureri aprinse Bucurii uitate în ceasul de care separă liniştea de întuneric Moarte napraznică ascunde iadul ce roade sufletul Călcând aspru nisipul veninos,adun cenuşa vieţii mele Când plecata-ţi capul spre zori avânt răsuflu în păr Sângele vieminicit concav adunat zace la un loc de veci. Căldura ta emană durere scrisă cu litere de sânge.
sâmbătă, 31 mai 2025