O mângâiere-a ta-i ocean de nemurire În care eu mă scald crezând in fericire… Când şoaptele-ti trezit-au talazuri de dorintă Noi ,amândoi ,am depăşit a pragului voinţă. Prin jocuri de lumină , furtună de culoare Mi-ai aratat ce este a trupului cântare … Şi prin acorduri tandre create lin, duios Ai dat esenţă caldă pierdutei ce am fost. Atingerea-ţi suavă a renăscut in mine O poezie dulce vibrând prin şoapte, rime… Şi-n arderea ispitei mocnind in jar dorinţă Am devenit, la apogeu,o singura fiinţă. Pe valuri de dorinţă mă porţi , iubitul meu, Dorul , sărutu-mi si fiinţa te caută mereu… Năvalnică iubirea te strigă si te cheamă Păşind peste regrete ,de-acuma ,fără teamă! Într-o tăcere aprinsă de–al pasiunii foc Aş vrea să uiţi de tine într-al genezei joc… Şi-n arderi de o clipă , incendii pe vecie , Crea-vom Paradisul prin vers si poezie!
sâmbătă, 31 mai 2025