O MĂSLUIRE ÎN CEAȘCA DE CAFEA. autor Nicolae Nistor dimineața nu las cuvintele care plâng să intre în cafeaua mea o îndulcesc cu ștevie dulceagă să nu mă prindă vreun amar sau să-mi obosească picioarele pun ceașca cu burta în sus și sper să refac speranțe toți intrușii cu telefoane triste îi blochez în trafic toate caverne le inund rotesc ceașca cu lumea dată peste cap apoi o întorc la realitate stau pe calea ferată dintre mine și spaime pregătit să risc simt viteza din mine și văd trenul în care dorm cum vine spre mine apoi multă lumină... nimeni nu știe cine bea cafeaua la etajul cinci există acest etaj? zgomot de tren zgomot de cafele sorbite agitație multă pe linie tăcută uitată cafeaua mea răsturnată intenționat asemeni zarurilor pe caldarâm speranța că voi găsi cuvintele ce vor răspunde vieții pun degetul în interiorul lumii acolo voi fi eu tronând.. o măsluire în ceașca de cafea
sâmbătă, 31 mai 2025