De plumb mi-e gândul astăzi Îl las s-atârne-n jos, cât mai în jos - Verticalitate șifonată Sufletul un gol mi-e astăzi O bulă-n trupu-mi bâjbâind făr' de-orizont - Boloboc debusolat Doar fum mi-e clipa astăzi Cenușa-i tot mai neglijabilă - Fie-i țărâna ușoară! Mi-e inima dogită astăzi Rătăcitu-i tact, total lipsit de tact - "Muzică cacofonică" Paralizat mi-e visul astăzi (Prea era zvăpăiat) - Un tren apărut de niciunde Subunitar mi-e eul astăzi - Un mic ceva, cocoțat pe-un infinit interior (Oare-i improbabil, orice-ai face,-a tinde către zero?) Absurd mi-e, poate, crezul astăzi (Măcar m-abțin a-i crede-absurzi pe-acei ce nu-l împărtășesc) - "Rază" de-ntuneric? Atunci, așa să fie! O glumă mi-e speranța astăzi - Are alzheimer (Săraca, cică-ar mai muri și ultima!) Mi-e parcă, de un timp încoa', același astăzi, Ani peste ani, banal peste banal - Linie moartă Mi-e plictiseala pe avarii astăzi (De-atâta plâns motoru' i-a calat) Stau ca prostu'-n drum și-ntreb retoric: o face viața asta? "Cine știe?" zice-un trecător (băgându-se și el în seamă) - "Întâi trăiește-o! Și-apoi judecă tu singur la final!"