încerc să înţeleg de ce se pleacă mereu în ziua în care Dumnezeu coboară printre oameni şi plânge e singura dată când oamenii se adună în cerc sub lumina unei lumânări şi nu spun nimic cineva le umblă prin suflet şi-n aceeaşi respiraţie îngenunchează pe liniştea ce se deschide ca un răsărit durerea se amplifică dar nu le aparţine îmi amintesc de mama când mi-a spus că bunica se ascunde în cer şi câteodată ar vrea să se joace cu mine e singura minciună spusă de mama un neadevăr pe care îl vom rosti mereu
sâmbătă, 31 mai 2025