Odiseea Mesianică ( I ) Evocare Biblică Partea I -a Vestea Bună ,,Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul”. Genesa 3, 15. A fost odată,... de demult, Trecut-au două mii de ani, Un mare freamăt şi tumult Care-a durat, aşa de mult În tot imperiul, la Romani. Şi-a fost un mare Împărat, Şi-n vremea aceea arătată, Poruncă el prin lege-a dat Ca-n imperiu-n lung şi-n lat Să se înscrie, lumea toată. De la copil, cel nou născut, Şi pân' la omul cel bătrân, În spiţa de neam el trecut Cu numele său cunoscut În liste scrise,... ce rămân. Să îşi indice a lui origine, Să-şi caute-a sa seminţie, De unde neamul îi revine, Şi-obârşia-i fie-n vechime Acolo omul să se înscrie! Căci Împăratu-acela mare Cezar August, cel vestit, A vrut prin lege numărare A lumii de sub guvernare ’N-al său Imperiu stăpânit. Ce oameni are-n cârmuire A vrut să afle clar, să ştie, Căci pacea în a sa gândire Îi sta în gândul de-nfrăţire Ca ea-n tot Imperiul să fie. Şi-astfel, poruncă a ieşit De la acest mare Împărat, Şi peste tot s-a răspândit Ca-n tot pământul cucerit Să fie cum... s-a decretat. Ca-n toată a sa împărăţie Numărătoarea să se facă, Şi orice om să se înscrie - Fie că-i singur, sau familie În ginta lui el să se treacă. Astfel, a trebuit ca fiecare Să meargă... în cetatea lui; Şi a pornit, mulţime mare În şiruri lungi, obositoare De-a-mplini voia Cezarului. Nu trebuiau ca să-ntârzie! Porunca lege-acum era - Şi-n toată marea-mpărăţie Ţinută clar sub observaţie Orişice om, strict o păzea. Era un stres în frământare Din zorii zilei până-n noapte, Ca pân' la clipa de-nserare Sub grija cea apăsătoare De loc să fie mai aproape. Şi peste tot în lung şi-n lat Îşi căutau ginta şi neamul, Cum ordin clar fusese dat De către marele Împărat, Şi hotărât era programul. Aşa porni cam de departe, Din Nazaret, din Galileea, Şi Iosif, cum scrie-n carte Cu convoaiele aglomerate Spre Betleemul din Iudeea. Şi calea lungă-i era-nceată Cu-a lui logodnică, Maria, Ce tocmai era însărcinată Şi vremea-i era anunţată Având să nască pe Mesia. Căci înainte de căsătorie Un înger noaptea prin vis, Lui Iosif i-a vorbit, să ştie, Că chiar de nu au cununie Să n-aibă îndoială, i-a zis: ,, N-ai teamă de-a ta Marie, Căci ea, ceeace-a zămislit, Prin Duhul Sfant şi în tărie, Spre slava lumii-n veşnicie Cuvântul vieţii, a adeverit.’’ ,, Şi iată că va naşte-un Fiu, Şi numele-I vei pune Isus, Va fi în veci de veci Cel viu Mântuitor lumii, din pustiu La Tronul preasfânt de sus!” Acestea toate s-a-ntâmplat Pentru-mplinirea ce vestise, Din timpul foarte-ndepărtat Că lumea nu va sta-n păcat Exact, cum proorocul zise: ,, Fecioara va fi-nsărcinată, Semnul că un Fiu va naşte!” Iar Iosif a-nţeles... îndată C-are-o solie-ncredinţată Minunea, fără-a o cunoaşte. Când el din somn s-a trezit, Făcut-a aşa cum poruncise Îngerul, ce-n vis i-a vorbit Prin Duhul Sfânt şi lămurit Şi-n mintea lui, se liniştise. După vedenie, el s-a temut S-o lase-n ascuns pe Maria, Cuvântul cel sfânt l-a crezut Şi L-a păstrat în piept tăcut Şi-astfel, a onorat căsătoria. Acum mergeau la înscriere; Ca şi-o familie, ei fiind uniţi Şi-n clipe bune şi-n durere Se străduiau, cu precădere De-a fi astfel, nedespărţiţi. Mergeau cu inima deschisă Mulţumind Celui Prea Sfânt, Căci voia Lui, le e prescrisă Aşa cum în Scripturi e zisă Prin minunatul Său Cuvânt. Tăcea Maria, când mergea Dar gândurile-i se deschid, La lucruri ce-acum pricepea La spiţa orginei, ce curgea Din neamul Regelui David. În drumul lung, şi-obositor În grija lor de-a se înscrie, Avea un semn prevestitor, Cel anunţa pe Pruncuşor Semn de dureri şi bucurie, Semn că ceasul e aproape Vestirea să se-mplinească, Şi teama-n suflet îi încape Ca norii-n revărsări de ape Gândind la solia cerească. Cum ea a fost hotărîtoare Venită de la Cel Preasfânt Prin Dragostea salvatoare În planul de răscumpărare A omului,... de pe pământ. Şi după cum îngerul Gavril La vizitare, atunci i-a spus, Că-avea să nască un copil Ca floarea dalbă din April Cu numele cel sfânt, Isus... Speranţa de-a se înfăptui În mintea-i mereu socoate: ,, Pentru că El, va mântui Şi-n dreptatea-I, va ţintui Ale poporului... păcate.” ,, Şi-aşa cum zice în Isaia Chiar numele-I ,,Emanuel" Ce-L descrisese profeţia Cum traversează veşnicia, E-o referire,...pentru El.” ,,( Dumnezeu este cu noi ) Dupa cum zice tălmăcirea, Înseamnă că nu dă-napoi Ci-n judecata cea de-apoi Prin viaţa-I va da izbăvirea.” Vedea că timpul împlineşte Acel cuvânt ce-a fost rostit, Ca s-o-ntărească sufleteşte Şi încă-n minte-i stăruieşte Să n-aibă teamă de sfârşit. Şi cugeta cum ,, Plecăciune!” Căci mare har ţi s-a făcut,” Erau vorbele calde şi bune, Ca nişte melodii pe strune Prin înger spuse la început. Apoi prea-nalta asigurare: ,, Dumnezeu este cu tine!” A fost o sfântă înviorare, A dragostei mântuitoare, I-au potolit orice suspine. ,, Căci binecuvantată eşti, De-acuma tu între femei,” Erau rostirile, cele cereşti Prin hotărâri Dumnezeeşti Cuvinte dragi, 'n-auzul ei. Ce mult atunci s-a tulburat De prea frumoasele cuvinte, Când îngerul, le-a adresat Ca mesager din cerul 'nalt S-o pregătească din-nainte! Când a simţit, că-i o urare În sinea ei, mult se-ntreba, ,, Cum, se vor împlini oare Cuvintele încurajatoare? " Şi-n gândul ei se frământa. ,, Să nu te temi acum Marie! Căci tu ai o nădejde mare; La Dumnezeu ce toate ştie Că-i hotărât din veşnicie - Ai căpătat har şi îndurare!” ,, Şi iată, vei fi însărcinată Şi vei năştea unicul tău Fiu, Căci fecioria-ţi prea curată Ca foarea dalbă, nepătată A fost aleasă, precum ştiu!” ,, Cum aceasta se va face Căci eu nu ştiu de bărbat?” Îngerul i-a spus că-n pace Şi că-n timpuri cu sorace Se va împlini ce-a anunţat. ,, Acum Fiul, ce-L vei naşte E un dar sfânt venit de sus, Îl vei numi şi-L vei cunoaşte În ierburi şi azimi de paşte Cu numele cel sfânt, Isus!” ,, Căci asupra-ţi Duhul Sfânt S-a pogorât şi S-a întrupat; Spre a împlini acest cuvânt Din cer venit-am pe pământ Şi lângă tine-acum am stat!” ,, Puterea Lui te va umbri - A Celui Sfânt şi Prea Înalt, Şi fiinţa ta, de-acum va fi Prin Pruncul ce va străluci O piatră scumpă de bazalt.” ,, Pruncul care se va naşte Chemat este spre a fi Sfânt, Şi Dumnezeu Îl recunoaşte Mai sus de a cerului oaste Ca Fiul Său, de pe pământ.” ,, În veci de veci va-mpărăţi Peste-a lui Iacov casă toată, Căci Singur Împărat va fi Cu nimenea, nu va împărţi Domnia, ce-i va fi predată.” ,, Scaunul Său de domnie De Dumnezeu va fi întărit, Şi-aceasta Nouă Împărăţie Cu pace sfântă-n armonie În veci va sta, fără sfârşit.” ,, Căci orişice cuvânt rostit Venit ca sfântă mângâiere, Din ceru-I sfânt de granit La Cel Preasfânt nu e lipsit De-a Sa-mplinire şi putere!” ,, Iată acum, ca şi Elisabet, Care ţi-e rudă, a zămislit Un fiu care va fi-un profet, Prin titlul ,,sfinţit", ca antet - Şi-o drege drumul părăsit.” ,, Ajunsă în ani la bătrâneţe Când a aflat de vestea bună, Se simte-acum ca-n tinereţe Împrăştiind la toţi ,, Bineţe " Şi ea este-ntra şasea lună!” Astfel, îi revenea în amintire Ce a răspuns la glasul sfânt: ,, Să mi se facă” - în smerire- Prin scumpa Ta Neprihănire ... Dup-al Domnului Cuvânt!” Flavius Laurian Duverna Va urma, partea II -a
sâmbătă, 31 mai 2025