Odiseea Mesianică ( II )

Odiseea Mesianică ( II )

Evocare Biblică 

Partea II -a

Elisabeta 

,, De aceea Domnul Însuşi vă va da un semn: 
,, Iată, fecioara va rămânea însărcinată, va naşte 
un fiu, şi-i va pune numele Emanuel ( Dumnezeu 
este cu noi )”. Is. 7, 14.   

-------------------------------

Trăise atunci, prin bucurie      
Un simţământ de negrăit, 
Pentru toate ce-acum ştie  
Că vor decurge-n armonie    
În planul sfânt că-i rânduit. 

Păstrase-n inimă din fugă      
Gravate, sfinte convorbiri, 
Cu îngerul în ceas de rugă, 
În clipe grele să-i ajungă   
Frumoase şi dulci amintiri!  

Urmându-şi firul cugetării      
În drumul lung ce-o apăsa, 
Şi-a revăzut scena plecării  
Din ceasu-acela-l înserării    
Spre munţi, la rudenia sa.  

Mergea astfel s-o viziteze,      
Să-i dea un sfat şi povaţă, 
Învăţături pentru-ai fi treze
Căci trebuia să-ntemeieze       
Căminul nou şi-o altă viaţă. 

Simţea nevoia de a spune      
Tot ceea ce i s-a-ntâmplat, 
Cum îngerul cu vorbe bune    
După urări prin plecăciune  
Din cer a spus, că e plecat.  

Dorea să împartă bucuria      
Aşa cum îngeru-anunţase, 
Căci Dumnezeu mărinimia    
Dragostea-n har şi tăria -  
Spre roaba Lui Îşi arătase. 

În imn de laudă să-i spună      
Căci ea acum a conceput, 
Cum îngerul în vestea bună 
Ce-i se păruse-a fi furtună     
Speranţe îi dase la-nceput. 

Cu linişte-n grija-i predată      
Şi-ncrezătoare în ce-a spus 
Îngeru-n vestea minunată,   
Se liniştise de-o-cam dată   
Trăia-ntr-o pace de nespus.  

Cum ea atunci s-a şi sculat      
În gura sfântă având lauda, 
Mărind pe Domnul ne-ncetat
Şi către munţi s-a îndreptat      
Spre o cetate de-a lui Iuda. 

Păşind în pragul casei sale      
Ea i-a urat numai de bine, 
Elisabetei,...'n-a sa cale      
Ce-ntre cântări şi Osanale
I-a-mpărtăşit priviri senine.   

Şi când urarea, şi-a sfârşit       
În pântece pruncu-a săltat; 
L-al său cuvânt ce l-a rostit 
Ca şi cum l-ar fi proorocit     
Ea foarte mult s-a bucurat.  

Plină fiind, de Duhul Sfânt      
Ea a strigat cu glasu-i tare, 
Mărind al Domnului Cuvânt  
Valabil ca şi-un Legământ    
Primit ca sfântă încurajare: 

,, Acum, eşti binecuvântată      
De azi în veci, între femei, 
Căci iată, fecioria ta curată   
Ca floarea dalbă, nepătată   
E locul sfânt, al Dragostei!”  

,, O! Şi rodul pântecelui tău      
Să fie binecuvântat acum! 
El va-ntări, prin Duhul Său 
Pe oricine-i salvat din rău,    
Pe cel ce-i rătăcit pe drum.” 

,, De ce mi-a fost orânduit       
Ca maica Domnului să vie, 
Şi pruncul meu, a tresărit 
Ca şi când el, ar fi şi-auzit
În pantece-mi de bucurie?”  

,, Fiindcă, la urechi îndată      
Când a ajuns glasul urării, 
Săltat-a pruncul, deodată  
Marcând vestea anunţată    
'N momentul binecuvâtării.”   

,, Ferice acum de tine, care,      
Crezuta-i fără a mai clinti, 
Pe Domnul prin asigurare 
Că-n iubirea-I salvatoare     
El tot ce-a spus va împlni.”  

Cum ea atuncia, a strigat:      
,, Inima mea preamăreşte, 
Pe Dumnezeu, Cel Înălţat, 
Cel care-n sus m-a ridicat     
Şi care pururi mă-ntăreşte!” 

,, Şi duhu-mi plin de bucurie      
Se-nalţă pân-la Dumnezeu, 
Căci m-a iubit din veşnicie   
Şi care har mi-a dat El mie   
În dragostea sfântă mereu.”   

,, El e-Nţelept, Atotputernic,      
Şi lucruri multe, a săvârşit, 
Şi gându-mi, umil, cucernic   
Prin adevărul Lui cel veşnic   
Va sta-n El pururi, neclintit.”   

,, Numele Lui este Preasfânt      
Şi bunătatea Sa se întinde, 
Peste toţi cei de pe pământ,  
Ce-ascultă de-al Său Cuvânt   
Copii ai Săi de a-i cuprinde.”

,, Ne-a arătat 'n-a Sa putere      
Şi braţul Lui pururea întins, 
Că poate aduce mângâiere   
'N-orice-ncercare şi durere   
La sufletul de griji cuprins.”  

,, El gânduri multe, a risipit      
Pe care în inimi, le aveau, 
Cei mândri care le-au nutrit   
În inimi când s-au sumeţit    
Şi care-n ei se încredeau.”   

,, A dat jos pe cei puternici      
Din scaunele lor de domnie, 
Ridicând, pe cei nevrednici,   
Pe treptele 'nalte de sfetnici   
Pe culmi mareţe, în veselie.”  

,, Pe cei flămânzi i-a săturat      
De bunătăţi prin mângâieri, 
Pe cei bogaţi i-a îndepărtat   
Şi-n loc stingher i-a alungat    
Cu mâinile, goale-n dureri.” 

,, Astfel, în ajutor El a venit      
Pentru poporul Său Israel, 
Precum din vremi a amintit   
Cum l-a vegheat şi l-a păzit   
De-atâtea ori, în fel de fel.”   

,,Şi-a adus din nou aminte      
În bunătatea Sa cea mare, 
Cum promisese mai ’nainte 
Prin încheieri de Legăminte     
Şi-a revenit iar cu-ndurare.”   

,, Cum de demult făgăduise      
Amintind din neam în neam, 
Cuvinte, ce-au fost promise  
Şi-n suluri de carte scrise -    
Prin jurământ, lui Avraam.’’ 
.......................................
Şi cum, la Elisabeta a stat      
Trei luni de zile petrecând, 
Şi cum acas’ s-a-napoiat   
Cu suflet tare şi-mpăcat   
La Nazaret planuri făcând.   

,, Şi iată acum, la înscriere      
Spre Betleem ne-ndreptăm, 
Pentru-a Cezarului cerere   
S-o-mplinim cum ni se cere   
Ca neamul să ni-l căutăm.”    

Flavius Laurian Duverna 

Va urma, partea III -a