Mǎ uit la mine Şi-am spartǎ gheata Tocmai acum cȃnd se aude Cǎ vine toamna, deocheata! Cu toate astea, Ȋntr-o margine de drum, Pe ghizdurile unui puţ, O fatǎ cu sȃnii goi, Dar nu nevasta, Visa cai verzi Pe pereţi ȋnnegriţi de fum. Covoare de lǎcuste Tǎcute, Ca iscoade pe timp de rǎzboi, I se-aşterneau la picioare Ca atribute. Din cȃnd in cȃnd, Fata aruncǎ o privire Zglobie Bobocilor de raţǎ, Prea mici pentru anotimpul Ce va sǎ vie. Genunchii ei, rotunzi, Zȃmbeau, Ȋntre douǎ pale de vȃnt, Ochilor mei mari Şi flǎmȃnzi. Of, vine toamna ruginie, Ce pǎcat! Ȋi pare rǎu şi ei, Ȋmi pare rǎu şi mie, Cu-adevǎrat.
sâmbătă, 31 mai 2025