E știut de toată lumea că sub soare și sub stele animalele pădurii - pline de veninul urii - se sfâșie între ele. Cerbul spune, că'ntr'o vreme, nu pot ști prin ce mijloc, reuși precum se spune să le-adune la un loc. Ba dorind, cu gânduri bune, să le mai amestece a adus printre jivine si-unele domestice. Și-adunate astfel, horă, într'o tainică poiană, cerbul, nobil în simțire și cu lacrima în geană, a luat atunci cuvântul: - Haideți fraților, fiți nobili, de la leu și pân'la oaie dela lupi până la miel, să uităm de-acum încolo pe vecie de războaie, să lăsăm să se sfâșie numai oamenii'ntre ei. Vreți? - le spuse cerbu-atuncea vreau răspunsul tuturor. - Da! Răspunseră ferice animalele în cor. Și făcură astfel roată la umbra unui platan; toți semnară pactul păcii pe o foaie de lipan. După ce semnară pactul pleacă toți spre casa lor, pe sub bolți de fagi și tei: ursul cu vreo patru miei, lupul cu vreo două oi, un biet sarpe cu'n rățoi, uliul cu'n cintezoi... Însă n'au ajuns departe și din bietele-animale, pân' s'apună soarele, n'a rămas decât blănița, fulgii și oscioarele. Cred că tâlcul celor spuse îl ghicesc popoarele: Cine face așa pace, sigur o să-i steie capul unde-i stau picioarele.(închisoarea Aiud)
sâmbătă, 19 aprilie 2025