Prin legiuni solare răzbate crud un gând străpuns de nemișcarea din care orice-avânt prelins sub foi de pace murind închisă-n carte, din trunchiuri vechi, uscate, o nouă viață arde. Te duci pe urma unui centaur risipit în mii de versuri. Astăzi, colocviu țin în strană ateii programați să-nghită nemurirea din ce-ți fusese dat. Ce zdrențăros ți-e straiul și cum se scurg din el păcatele ce-n spirit s-au prins de umbra ștearsă a demonului care cu-nfățișare roasă se pierde-n vânătaia ce-o porți în piept, străine. O undă de lumină îți oglindește fața și nu ești tu acela ce râde și suspină, nu tu ești cel ce calcă pe cioburi, vâlvătaie, nu tu ai rupt din carte nedescifrata foaie și ultima din drumul închis în chip solemn. Din trecerea spre alte dimensiuni sperate lăsăm în urma noastră o foaie dintr-o carte. adina v. 17.08.2021