Patruzeci

Patruzeci e vârsta care
Absolutul e în floare,
Un capitol se încheie
Dar un altul vrea să vie…
Căci în cartea vieții-i scris:
Fiecare are-un vis…
În ani buni el și-l urmează,
Și  viața i-o  luminează!
Patruzeci e cifra care
A-nsoțit potopul mare
În zilele omenirii
Ce-au urmat calea pieirii.
Patruzeci de zile sunt
Pentru cel ce pe pământ
Viața nu mai e cu el…
Sufletul nu vrea de fel
Să plece din lumea care
Cei dragi sunt puși la-ncercare!
Patruzeci e carantina
Ce nu lasă ca lumina
Zilelor ce sunt frumoase
Să pătrundă iar în case!
Patruzeci sunt sfinții care
Îi găsim în calendare
Și-i sărbătorim cu drag
În a sufletului prag!
Patruzeci e apogeul
Într-o viață-n care eul
Caută să lumineze
Zilele ce-ți sunt șirag
În mătăniile de mag!
Acum poți să crezi că tu
Ai  în viață un atu:
Ai puterea să învingi,
Pe Cel de Sus să-l convingi
Că de-acum pe drumul tău
Faci doar bine, nimic rău!
Bucură-te deci, că viața
Îți oferă-n dar povața:
„Un nou început te-așteaptă…
Fii bun, drept în orice faptă!”