Scrisu’-acesta pare uns cu vârf de stâncă, Literele-s copci în gheaţa din ferpar Din caligrafie, cremenea adâncă Îmi aprinde seară-n gerul din amnar. Din murale voci se disjung în sloiuri Ca-ntr-un Babel Turn, sângerând cuvânt O catapeteasmă cu regrete roiuri Şi un plic sardonic aruncat în vânt. Muchii îngheţate de papirus sur, Taie-n cartilaje de priviri ardente Decrepite lanţuri de crivăţ obscur Ce suflă răspunsul la-ntrebări latente. În lumini păgâne descifrez scrisoarea Cântă foaia crudă în cor abstinent, Tu mă taci din vorbe, şi din depărtarea Unui dans în doi mă socoţi absent. Nu încerc să bat la contumacii închise Nici să dau cu lacrimi peste slove reci, Vreau doar a-nţelege cum din ploi de vise Scrisu’-acest'-aduce noaptea pe poteci. O misivă-nfiptă-n pisc de vorbe goale Îmi răstoarnă-n poale acribii de fugă… Ieri mă legănai în servituţi vocale Azi, din scrisu’-acesta, îngenunchi a rugă! Scrisul e de gheaţă, dar printre cuvinte Cânta imn de fulgi calzi, ca-n Paradis, Eu aştept poştaşul, ca mai înainte Aducând petalele cu iubiri de vis. Marian Puscasiu Septembrie 2015
sâmbătă, 14 iunie 2025