Privind oceanul înserării Simţind o caldă adiere Smulgând veşmântul depărtării Şi risipind parfum de miere, Am renăscut a doua oară Ca floarea câmpului strivită Ce-a răsărit încă o dată De ploaia rece acoperită! Şi freamătul buzelor tandre Ca valul zări-nfiorat, Când palma mea atinge-n treacăt Albastrul mării nesecat, Mi-e dor să-l simt înca o seară! Mă sting în braţele tăcerii Şi nici-un val de fericire Nu spulberă umbra durerii! Doi ochi căprui sclipesc în zare. Sunt ochii toamnei aurii Tot aşternând peste cărare Sub gene calde frunze mii Ca nişte lacrimi revărsate Din ramuri lungi,îmbătrânite! Îngenunchez în umbra ploii Şi plâng în calea ta...iubite!
sâmbătă, 31 mai 2025