PLEACA COCORII

toamna

PLEACĂ COCORII

Privesc norii.
Vine toamna şi pleacă cocorii
Spre capătul lumii.
Vine toamna
Şi pleacă lăstunii.
Frunzele cad obosite,
Rănite
De brumă şi vânt.
Copacii plângând,
Rămân goi.
Vin ploi.

Alb potir,
Un minunat trandafir
A-nflorit să sfideze destinul.
Se pleacă sub vânt
Dar îşi frânge suspinul
Şi râde spre soare.
Cât te iubesc albă floare.

Trec norii.
Au fugit către alte tărâmuri cocorii
Şi ploile curg.
Potirul cel alb pare-acum un clopot de burg
Blând - arămiu.
Bate vântul şi-aduce din zare
Miros de pustiu.
Şi vara-i departe.
Sunt singur şi fără să preget
Cobor într-o carte.