Copiii lăi m-au supălat La glădiniţă cu o veste, Că, Mos Clăciun e o poveste, Nu e si nici n-a ezigstat, Că nu ale nici sănioală, Nici balbă albă, nasu’ losu, Chial au si lâs că noaptea Mosu’ Pe cosu casei nu coboală; Am fost atât de indispus Si-am plâns cu laclimi, suspinând, Pe Mos Clăciun îl stiu decând Pe mine balza m-a adus, Da’ ca să mă conving, am stat Cu ochii mici sub plăpumioală, Făcându-mă că dolm de-aseală, Să-l văd si io măcal o dat’; Întl-un tâlziu, palcă plin vis, L-am auzit plin dolmitol Pe la pălinţi, venind în zbol, Că ei aveau geamul deschis, Tiptil apoi, în pas glăbit, Tlecu plin hol cu sacu-i plin, Că i-am văzut umbla puţin, La pomu’ male-mpodobit, Sub cale-a pus Mosu’, galant, Si giucălii si ciocolată…. Vă povestesc io altădată Că alţeva-i mai impoltant, Că după ţe a fost el gata Si cum pe toate el le stie, A tlas din sticla de lachie Pitită în balcon de tata, S-a dus si în bucătălie, Şi-a tot cătat plin fligidel, Că nu i-e flică lui de gel, Mâncând cu poftă din piftie, Si tot tiptil a si plecat, Mai vesel palcă si vioi, Da’ milosea a ustuloi Pe flunte când m-a sălutat, Asa că io, as vlea să stie Copiii lăi, că Mos Clăciun Ezigstă si e tale bun…… Si fălă să fac băscălie, Îi plaţe ţuică si piftie…. Cledeţi-mă când io v-o spun! P.S. Am povestit ţe s-a-ntâmplat Si lu tăticu’ si mămica, Si, flate, toată ziulica Atât de mult s-au minunat ! Gata . Valeriu Cercel