- Îți desenez prin vise nude trupul Și te dezbrac petală cu petală, În mine simt cum se sfărâmă stupul, Albinele lucrează cu migală, Depun în faguri mierea și polenul, Iar sângele mi se transformă-n lavă Și mă întreb: va rezista himenul Ce nu ne lasă singuri în Dumbravă? Pe iarba caldă să-ți dezleg veșmântul, Cu flori de iris să-ți acopăr sânii, De rouă să mă șteargă numai vântul Când mă aplec pe marginea fântânii. - Treziţi în zori de-o tandră adiere Cireşii se-nroșesc de pasiune, Am adunat pe buze-atâta miere, De-o fi păcat, nu-i nicio rugăciune S-o pot rosti, când mâna ta sub bluză Cuprinde muguri roz care tresaltă, Măcar dac-am găsi şi noi o scuză, Când timpul stă culcat în iarba-naltă, Legat la ochi cu raze verticale Să nu ne vadă trupurile nude, E speriat că ramurile tale Au înflorit între petale ude. Ioan Grigoraș & Liliana Trif