Popas la Cruce Cu sufletul pătruns de dor Neştiind ce cale să apuce, M-am tot plimbat rătăcitor Cu suflet dornic de-ajutor, Poposind, zdrobit la cruce. Când ostenit, din alergare Am auzit vestea cea bună, M-a bucurat a Sa chemare Din lumea largă, trecătore Să fiu cu Domnul împreună. Şi-abia atunci am priceput Ce rol am pe-acest pământ, C-am fost zidit dela-nceput Prin voia Tatălui ce-a vrut De-a asculta, al Lui Cuvânt. Şi-astfel treptat am înţeles Ca-n Jertfa dată la Calvar, Eu mă privesc atât de des În dragostea de ne-nţeles, Prin biruinţa şi-al Său har. Mă bucur azi de mântuire Şi inima-mi tresaltă-n cânt, Că m-a atras marea iubire Prin actul sfânt de umilire, Al Jertfei dată pe pământ. Ea a marcat un nou hotar Ce-a separat pentru vecie, Prin Jertfa cea dela Calvar, Prin timpul acordat ca har, Cea mai sublimă Împărăţie. Astfel popasul de la cruce Cu puteri noi m-a întremat, Şi am simţit, susurul dulce În pacea sa, ce îmi aduce Al glasului, ce m-a chemat. M-am ridicat cu voie bună Şi crucea în spate am luat, Şi vânt şi ploaie, şi furtună Cu Domnul fiind împreună, Nu m-au clintit şi dărâmat! Flavius Laurian Duverna 03 august 2008
sâmbătă, 31 mai 2025