Pornesc spre pădure și întâlnesc o floare, E gingașă, suavă, frumos mirositoare, Bunul Dumnezeu multe minuni mai face, Dar omului nimic nu-i place! Floricica din pădure, E acolo să îndure Viforul, arșița și ceața, Aerul rece dimineața. Și nu se plânge că-i greu, Trăiește doar din ce-i dă Dumnezeu, Dar omul, orice ar avea pe pământ… Uită că toate se vor duce-n vânt. Ce-mi spunea Mama-mi divină: Toate religiile să se ia de mână, Ele fiind florile spiritualității Ale aceluiaș copac, din timpul vieții. Artangel Covasna, 26.01.2017
sâmbătă, 31 mai 2025